Rică Răducanu rememorează aventura României de la Guadalajara şi povesteşte cum i-a suflat Il Luce tricoul starului brazilian
- Cum a fost în Mexic, nea Rică? Putea România să obţină mai mult de o victorie în trei meciuri?
- Tăticu', noi să fim mulţumiţi că am ajuns acolo. Nimeni nu auzise de România atunci. Păi, ce, era ca acum? Nici vorbă! A fost o surpriză pentru toată lumea că ne-am calificat. Ne-am dus acolo fără a avea ceva de pierdut şi eu zic că nu ne-am făcut de rîs.
- Cum se pregătea pe vremea aceea un meci?
- Nu erau video, DVD-uri, nebunii d-astea. Venea nea Angelo la noi, ne spunea sistemul şi formaţia şi zicea: "Mă, nene, vedeţi că ăla dă goluri multe, aveţi grijă la el!" sau "Ăla e periculos cu capul, la centrări!".
"Liţă ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria!"
- De ce nu aţi jucat deloc cu Anglia şi cu Cehoslovacia?
- Am văzut că Liţă a zis că am fost pedepsit pentru că am umblat într-o noapte prin oraş şi m-am întors dimineaţa. Ori a îmbătrînit, ori îl lasă memoria! Păi, cum să plec eu, cînd aveam diurnă de 2 dolari pe zi? Ce să fac cu banii ăştia? Motivul a fost altul. Înainte să înceapă turneul, luasem două goluri uşoare într-un amical şi, ca să mă scuz, am zis că eram accidentat. La cîteva zile, nea Angelo m-a văzut că jucam tenis cu piciorul în faţa hotelului şi m-a pedepsit. Doar cu Brazilia m-a băgat, dar la 0-2. Ce şi-o fi zis? "Du-te, mă, şi tu şi joacă, să nu zici că ai venit degeaba!".
- Cum a fost întîlnirea cu Pele?
- Ehe, eu mă ştiam cu el din '69. Făcusem împreună o poză la Rio de Janeiro. Mi-a dat el un gol, dar şi eu i-am scos cîteva d-alea grele rău. Chiar stabiliserăm în timpul meciului să facem schimb de tricouri la final. Aşa, prin semne, că la noi doar Lucescu şi Dinu vorbeau limbi străine. Dar Mircea m-a păcălit. S-a dus repede la el şi au făcut sch
