Parisul - cel din judeţul Olt -, unul dintre cele patru cătune ale comunei cu un singur sat, Optaşi-Măgura, seamănă întru totul localităţilor olteneşti. Locuitorii de aici sunt vârstnici, iar casele - mici, aliniate pe un drum pietruit ce şerpuieşte spre Drumul European 574.

Ca să ajungi în Paris, trebuie să te informezi mai înainte precis, pentru că niciunde nu vei găsi un indicator cu numele cătunului. După ce parcurgi, prin câmp, aproape doi kilometri de drum pietruit şi cu gropi, ajungi la primele case. Cătunul, cu câteva zeci de locuinţe, e deosebit de liniştit, cu oameni veseli şi cu poftă de vorbă. Dacă e vreme frumoasă, „parizienii“ ies la poartă, să mai schimbe un cuvânt, să mai afle ce se întâmplă în centrul comunei, ce au auzit şi au văzut la televizor.

„Avem nume de capitală“

La o poartă, pe scaun, la o discuţie în şoaptă, ca între vecine, le-am găsit pe Silvia, Domnica şi Aurica, trei pensionare. Suntem al doilea grup de jurnalişti care au ajuns pe uliţa lor de la începutul anului şi au deja experienţă în a vorbi despre cătunul lor. „Mamă, de câteva luni vine lumea la noi ca la Parisul din Franţa. Pesemne că abia de curând au aflat că satul nostru se numeşte aşa şi de atunci vin mereu în vizită, curioşi. Vin şi de la Bucureşti, de la Slatina, de la Braşov, vor să discute cu noi, să facă poze. Să vină, că poate odată se va şi asfalta, cu atâta lume care vrea să vadă satul“, e de părere tanti Aurica. Ea nu se mai întinde la vorbă, merge repede până acasă, să ne aducă nişte scrisori, să fim convinşi că suntem la Paris. Rămâne cu noi Silvia Pletea, care a ajuns la Parisul din Optaşi prin căsătorie, ea fiind născută în Bucureşti.

Nea Ghiţă, un „parizian“ acum la pensie, a lucrat în Timişoara. Spune că atât de mândru era de numele cătunului său, încât, atunci când trimitea bani acasă, întotdeauna ţinea să le spună