Pe toate posturile de televiziune, d-l Mircea Geoană caută să convingă telespectatorii că partidul pe care-l conduce este unul social-democrat autentic, modern, ancorat în valorile europene. În realitate, este partidul comuniştilor reciclaţi, care şi-a schimbat de mai multe ori numele: FSN, FDSN, PDSR şi, în final, PSD, adică Partidul Social-Democrat. Cum a ajus să poarte această ultimă denumire?
Imediat după căderea regimului Ceauşescu, odată cu reînfiinţarea PNŢ şi PNL, a reapărut şi autenticul Partid Social-Democrat, cei care l-au refondat fiind Adrian Dimitriu (foarte bătrân şi cu o sănătate mai mult decât şubredă, după câte bătăi a îndurat în timpul terorii comuniste), Mira Moscovici, fiica lui Ilie Moscovici, şi Sergiu Cunescu. Acesta era Partidul Social-Democrat autentic, al cărui lider, în trecut, fusese Constantin Titel Petrescu. Intraţi în Camera Deputaţilor, social-democraţii au constituit un mic grup parlamentar, al cărui lider a devenit Sergiu Cunescu, tatăl acestuia din urmă fiind, în trecut, un bun prieten al lui Titel Petrescu.
În timpul guvernării Convenţiei Democrate (19962000), Sergiu Cunescu, tare ambiţios, a ţinut morţiş să fie şi un social-democrat în guvern şi i-a propus profesorului Alexandru Athanasiu să intre în Partidul Social-Democrat şi să devină ministru al Muncii. Iniţial, ideea nu a fost rea. Alexandru Athanasiu preda la facultate dreptul muncii şi făcuse o foarte bună impresie în legislatura 19921996, în calitate de preşedinte al Comisiei pentru muncă şi protecţie socială, fiind pe atunci deputat PAC. De unde să-şi fi închipuit Sergiu Cunescu că, prin gestul său, semnase actul de deces al autenticului Partid Social-Democrat? După dispariţia de pe scena politică a lui Cunescu, liderul social-democraţilor a ajuns Alexandru Athanasiu, care, în anul 2000, avea să treacă la PDSR, dându-i acestuia numele de social-democrat.
