De Paşte, România s-a scăldat în Lumină Sfântă adusă de la Mormântul lui Iisus din Ierusalim, acţiune care a beneficiat de o întreagă logistică. Din cauza fenomenului de refracţie a voturilor, viteza de propagare a luminii printre creştini a fost influenţată, pe de-o parte, de Patriarhia Română, pe de altă parte, de Gheorghe Flutur.
Preşedintele Consiliului Judeţean şi al PD-L Suceava a lansat unda către ÎPS Pimen care, printr-o acţiune de reflexie spontană, i-a dat pe loc binecuvântarea lui Flutur. Poftiţi la scandal!
Zilele post-Paşte lăsară în urmă o nelămurire. La noi în birou e una constantă: ne întrebăm mereu unde se duce lumina când se stinge. Am descoperit în aceste zile o întreagă naţiune preocupată de dialectica luminii şi de formula de calcul a vitezei.
Ca un Galileo Galilei al luminii pascale, Gheorghe Flutur a descoperit că dacă şi el şi Patriarhia se propagă după direcţiile egale AB şi CB, atunci timpul său, T, trebuie musai să aibă o viteză mai mare decât a celorlalţi, pentru întoarcerea fascicolului de mulţumire retroactivă a electoratului. Se lasă aici cu o întrebare care la prima vedere poate fi abstractă. Contează sau nu contează de unde vine lumina? De la teve am aflat că lumea e fericită că vine. O babă cu trei dinţi râdea la lumânare zicând că e atât de mulţumită că parcă a înviat şi ea cu Iisus.
Anul ăsta, România a intrat din nou în Cartea Recordurilor. În Bucovina, "o zonă unde ouăle sunt la ele acasă", după cum ne învaţă şeful CJ Suceava, Gheorghe Flutur, a crescut un mare ou, oul gigant ridicat la rang de monument. Turiştii vor veni de-acum buluc în Bucovina ca să se holbeze la Marele Ou şi să-şi facă cruce. S-a mai făcut pasca imensă de la Rădăuţi, neegalată de nici o pască din lume, din care au halit mulţi bucovineni.
Vor veni şi la anul crezând că vor băga iar moca la ghiozd
