Motto: „Orice turist care ajunge la Mamaia îşi doreşte să vadă cel puţin trei atracţii: Satul de Vacanţă, Aqua Magic şi TeleGondola.“

Sursa: infotravelromania.ro

Mă amuză şi mă nelinişteşte patima grea cu care se lansează compatrioţii mei în discuţiile dedicate turismului din România, de fiecare dată când se lansează la apă un nou brand de ţară. Totul se amestecă: ura grea de sine a acestei naţii, neputinţa şi enervarea produsă de politicile obtuz-naive ale celor care s-au succedat în domeniu, lipsa totală de comunicare între noi şi „ei“, cei care manevrează milioane de euro în totală lipsă de transparenţă.

Vă propun un exerciţiu de sinceritate, obligatoriu subiectiv. Să răspundem la întrebarea: cine sunt cei care ne vizitează ţara, în anul de graţie 2009? Oameni de afaceri. Cât stă un om de afaceri în România, Bulgaria, Serbia sau Ucraina, ţări cu care, vrem sau nu, suntem asimilaţi din punct de vedere al biznisului şi obiceiurilor de consum? Două, trei zile, maximum o săptămână. Are acest tip de „turist“ timpul efectiv necesar pentru a vizita „frumuseţile“ ţării? Evident, nu. Se preferă mai degrabă frumuseţile blonde ale Capitalei (cine nu mă crede nu are decât să arunce o privire pe pliantele lucioase care prăbuşesc sub greutatea lor holurile de intrare din hoteluri) sau, în cel mai fericit caz, o vizită oficial-scorţoasă la un muzeu de centru.

Cine ne mai vizita ţara? În perioada eroică a operaţiunii SOS Vilages Roumaines, fermieri francezi şi belgieni, cu priviri la fel de rotunde ca şi bomboanele pe care le aruncau din camione din căuşul palmelor, sub ochiul aparatelor de fotografiat. Cu film şi fără blog, în acea vreme. Între timp, unii dintre ei s-au dus să mai moară puţin, altora le-a dispărut entuziasmul iniţial, la fel cum dispăreau uneori preşurile de cauciuc tare de la camioanele cu ajutoare sub briceagul ascuţit al asistaţilor d