Nicicând de la Marea Depresiune, din anii '30 ai secolului trecut, omenirea nu a mai cunoscut o cădere a activităţii economice atât de pronunţată şi extinsă geografic.

Este drept că în Asia, China este probabil să înregistreze o creştere a PIB-ului de peste 6,5% în 2009, dar Japonia este în recesiune puternică. Scăderea producţiei industriei prelucrătoare în arhipelagul nipon este dramatică: -35% faţă de anul trecut; avem de-a face cu o diminuare analogă cu cea consemnată în SUA în timpul Marii Depresiuni.

Şi în Europa sunt nu puţine ţări unde reducerea producţiei industriale a depăşit 15% faţă de perioada relevantă a anului trecut. PIB-ul în Germania se va comprima cu peste 5% în acest an, în vreme ce în SUA, acelaşi indicator privind ultimele două trimestre arată o cădere similară. Şomajul este în creştere alertă peste tot. Se vorbeşte despre Marea Recesiune pentru a descrie starea actuală a economiei mondiale.

Ultima analiză a FMI semnalează o scădere a PIB-ului mondial de circa 1,3% în 2009. Menţinerea unui spor de creştere în Asia (China) nu mai poate compensa frământările din alte regiuni ale globului.

Unii oficiali americani au făcut aluzie la semne care ar anunţa o stabilizare a situaţiei şi o posibilă redresare către finele anului acesta. Unele cifre în Europa (vezi date ale institutului german IFO) ar sugera o evoluţie asemănătoare. Pe de altă parte, sunt multe date în lumea corporatistă care indică contracţie de activitate în continuare, scădere mare a profiturilor, pierderi considerabile.

Adică, vreau să spun că este nevoie de o serie mai consistentă de cifre care să sugereze atingerea planşeului, de la care să pornească revenirea economică.

Psihologia colectivă joacă un rol major în relansarea economică; dacă oamenii de afaceri şi consumatorii vor crede, tot mai mulţi, că s-a atin