În urmă cu cel puţin 20-24 de milioane de ani, focile din zona arctică aveau patru picioare şi se puteau deplasa la fel de uşor în apă, cât şi pe uscat.

La această concluzie au ajuns oamenii de ştiinţă americani şi canadieni, care au descoperit fosila unei foci considerată veriga lipsă în evoluţia pinipedelor (mamifere răspândite în regiunile reci, al căror corp fusiform, cu membre transformate în înotătoare, este adaptat vieţii acvatice. Din aceasta clasă fac parte focile din zilele noastre, leii de mare şi morsele).

Potrivit televiziunii americane Fox News, care citează un articol publicat săptămâna trecută în revista de specialitate Nature, foca primitivă, denumită Puijila darwini, a făcut trecerea de la animalele de uscat cu picioare la cele semiacvatice, cu înotătoare.

În 2007, o echipă de cercetători a descoperit, într-un fost lac format în urma ciocnirii unui meteorit pe insula Devon, la circa 1.500 de kilometri de Polul Nord, o fosilă de focă preistorică. Scheletul are 110 centimetri lungime (de la bot la vârful cozii) şi o coadă lungă. În 2007, oamenii de ştiinţă au reuşit să recupereze aproximativ 65% din întreagă fosilă. În 2008, cercetătorii au recuperat, din sedimentele fostului lac, întregul shelet, inclusiv craniul animalului.

În urma analizelor, s-a observat că foca preistorică avea orbitele oculare şi craniul asemănătoare cu cele al "suratei" din zilele noastre, însă corpul semăna cu cel al unei vidre. Puijila darwini (în idiomul canadian Inuktitut, "puijila" înseamnă "mamifer marin tânăr", iar termenul "darwini" este derivat de la Charles Darwin) mai avea un gât subţire, pieptul acoperit cu muşchi şi o mandibulă robustă, canini mari şi o deschizătură impresionantă a gurii, ceea ce denotă faptul că muşcătura sa era formidabilă, spun cercetătorii. Animalul carnivor era un vânător submarin