…aflu ca Google ca egolatrilor online li se pregateste o surpriza placuta: un nou serviciu, multumita caruia “narcisistii” internetului pot avea certitudinea ca primul post al celor care le cauta numele pe internet va contine doar ceea ce vor ei sa contina (i.e., un portret roz-bombon, eventual o trimitere la Facebook, fotografii magulitoare, s.a.m.d.) - ce mai, tot tacamul pe care si-l poate dori egosurferul.

Cititi detaliile aici:

http://www.cotidianul.ro/google_isi_face_baza_de_date_cu_toti_utilizatorii-82216.html

Ideea serviciului a venit – cum altfel? – in urma unor studii serioase care au constatat ca tot mai multi utilizatori de internet isi “google” propriul nume. Marturisesc, cu rusine, ca am facut-o si eu de cateva ori. Nu incerc sa evit acuzatia de narcisism (dimpotriva, obsesia cu “imaginea” de pe internet mi se pare nu doar corecta ci si simptomatica). Pe de alta parte, parca sunt amestecate prea multe ingrediente intr-o singura oala. Ni se ofera un ghiveci de explicatii pentru egosurfing si ni se cere sa-l tratatam unitar.

Ce are egosurfing-ul cu automarket-ul? Sigur, esti curios la rastimpuri sa vezi cine ce mai zice despre tine, cine te lauda sau cine te-njura, cine te mai citeste si cine nu – dar pana la un punct un asemenea interes este firesc oricarui demers public. De la poetul adolescent care “scrie doar pentru el”, pana la Salvador Dali, oricine a isi asuma responsabilitatea de a iesi “in public” cu ceva, orice, este interesat de impactul pe care il are gestul cu pricina. Altminteri ar fi ramas in dormitor, cu usa incuiata si perdelele trase, nu?

Cum si unde tragi linia intre un interes normal si unul patologic? Aveti vreun cunoscut – desigur, cu oarescare activitate pe internet - care nu s-a “egosurfat” macar o data in viata? Vreun blogger care nu si-a verificat niciodata traficul? Cunoasteti pe cineva in stare sa