Teatrul Odeon Bucureşti Epopeea lui Ghilgamesh Un spectacol de Dragoş Galgoţiu Traducere: Mihaela Creţu Decorul: Andrei Both Costumele: Doina Levintza Coregrafia: Silvia Călin Sculpturi: Alexandru Rădvan Cu: Tudor Aaron Istodor, Istvan Teglaş, Gabriel Pintilei, Ionel Mihăilescu, Oana Ştefănescu, Dan Bădărău, Camelia Maxim, Ana Ularu, Radu Iacoban, Constantin Cojocaru, Laurenţiu Lazăr, Mugur Arvunescu, Diana Gheorghian, Paula Niculiţă, Tiberiu Almonsino, Ionuţ Kivu, Meda Victor, Adrian Nicolae, Mălina Tomoiagă, Raluca Vermeşan, Ada Condeescu, Alin State Data premierei: 25 februarie 2009 Deceniul zece al veacului trecut a fost perioada în care a înflorit o formulă scenică botezată – nu foarte inspirat – teatru-imagine. A existat chiar şi un festival, care a cunoscut cîteva ediţii. La vremea respectivă, regizorul Dragoş Galgoţiu nu a manifestat un apetit deosebit pentru acest gen. Acum însă, odată cu recenta sa premieră de la Teatrul Odeon, recurge la modalităţile specifice ale acestuia. Pe primul plan pune estetismul, cu întreaga suită de construcţii scenografice impresionante, costume fastuoase, irizaţii de aur scînteind în penumbre poetice, linii melodice armonioase, mişcări hieratice, rostire incantatorie, ritm hipnotic. E drept, poate că nimic nu intră mai bine în aceste date decît Epopeea lui Ghilgamesh. Pînă într-atît de potrivită îi pare regizorului Dragoş Galgoţiu, încît nici nu dramatizează textul. Semnează însă o „versiune teatrală“, ceva între poem dramatic şi un soi de recitativ. Hibridul rezultat se evidenţiază mai ales prin aceea că păstrează formulările originale, de tipul cutare personaj „a deschis gura şi a spus“. Cu tot respectul faţă de original şi de ceea ce poate să creeze ca ritm şi senzaţie de ritualic, formularea în cauză, spusă pe scenă, nu sună nici dramatic, nici poetic. Probabil, intenţia ar fi să se creeze şi să se întreţină o atmo