După ce BNR s-a asigurat că are resursele şi capacitatea să ţină sub control cursul, s-a gândit că a venit momentul reducerii dobânzilor. Şi pentru asta a atribuit unor bănci, prin intermediul operaţiunilor repo, mai mulţi bani decât le-ar fi trebuit să cumpere noi titluri de stat.
Ca să înţelegem mai bine mecanismul trebuie spus că Guvernul şi-a demonstrat incapacitatea de a face mediul economic să funcţioneze pentru a încasa venituri din impozite şi taxe, şi atunci a decis să apeleze la împrumuturi. Societăţile bancare care adjudecă noi bonuri de tezaur intră în operaţiuni repo cu BNR, care le oferă lichiditate contra certificatelor de trezorerie.
În felul acesta, bugetul statului e finanţat indirect de banca centrală şi Executivul poate să achite salarii, pensii şi să rostogolească datoria veche. De aici se vede că BNR a reuşit să salveze statul de la incapacitate de plată, ceea ce constituie un lucru pozitiv.
Din păcate însă, a furniza băncilor mai mulţi bani decât cei necesari finanţării necesităţilor primare ale bugetului nu mai e în regulă. Disponibilitatea instituţiilor bancare de a împrumuta Trezoreria Statului şi pentru altceva va permite Guvernului să crească cheltuielile într-un moment în care ar fi fost necesar să le scadă în pas cu veniturile.
Deja ţintele de deficit bugetar pentru jumătatea anului şi pentru primele nouă luni din 2009, convenite iniţial cu FMI, au fost majorate de la 12,1 la 14,5 miliarde de lei, respectiv de la 17,6 la 18,6 miliarde de lei, ceea ce îngăduie Executivului să-şi sporească cheltuielile în preajma alegerilor europarlamentare şi prezidenţiale, programate pentru iunie şi noiembrie.
Cu alte cuvinte, ar fi trebuit ca banca centrală să continue să le dea băncilor care creditează Trezoreria numai strictul necesar prin operaţiuni repo şi să găsească alte modalităţi de