La 1 Mai, românii obişnuiesc să petreacă la iarbă verde. Puţini ştiu însă că în această zi se sărbătoreşte "Armindenul", simbolul vegetaţiei, odihna pământului. Iar tradiţia petrecerilor la iarbă verde nu este deloc întâmplătoare.
Armindenul: o sărbătoare plină de semnificaţii în tradiţia noastră. O zi în care românul descoperă sau redescoperă bogăţia tuturor comorilor şi obiceiurilor uitate din motive necunoscute de... sufletul nostru. O sărbătoare şi o formă de a reveni la ceea ce înseamnă cu adevărat valoros.
MAI ESTE RAI
Luna Mai indică, prin denumirile populare, timpul florilor (Florar, Florariu) şi exuberanţa vegetaţiei (Frunzar).
Zicala populară "Mai e rai" caracterizează cel mai propice timp pentru agricultură: suficient de călduros, precipitaţii abundente, lipsite de grindină şi piatră. Pe ogoare, în livezi, grădini şi podgorii, activitatea este în toi, iar turmele de oi, cirezile de vite şi prisăcile dau randament maxim. Sărbătorile populare din luna Mai (Arminden, Constandinu Puilor, Ropotitul Testelor, Joile Verzilor) cuprind obiceiuri şi practici sezoniere specifice primăverii.
Termenul "Arminden" îşi are provenienţa din limba latină. Este o formă a cuvântului "armentum", care înseamnă "turmă, cireadă, vită". În alte limbi romanice, termenul "armentum" a fost păstrat cu sensul iniţial latin.
FILON ARHAIC
De sute de ani există tradiţia Armindenului, acea sărbătoare populară venită din străfundul istoriei noastre. Fiecare moment al sărbătorii îşi are filoane arhaice, în parte pierdute ca înţeles sau canonizate de biserică. Tipologic, sărbătoarea folclorică îşi găseşte un echivalent în obiceiul "copacului de mai" existent cândva la aproape toate popoarele europene, când în mijlocul satului se ridica un stâlp cu o roată în vârf, împodobit cu verdeaţă, flori şi panglici c