Am organizat săptămîna trecută împreună cu colegii mei de la Centrul Român de Politici Europene o conferinţă cu titlul "Ce vor face europarlamentarii în următorii cinci ani?". Ideea era de a pune faţă în faţă candidaţii la europarlamentare cu editorialişti de marcă şi cu oameni din ONG-uri, pentru a închega o dezbatare adevărată, totul fiind transmis live pe Internet, de partenerii noştri de la Hotnews/Euractiv, cititorii acestor portaluri putînd adresa întrebări candidaţilor.

Anterior conferinţei, am invitat candidaţii să ne răspundă la cîteva întrebări, între care cea mai importantă se referea la proiectul lor politic personal în Parlamentul European. Am făcut o sinteză a acestor răspunsuri (o puteţi găsi pe www. crpe.ro), dar citirea lor m-a făcut să meditez la cum ne plasăm noi şi politicienii noştri în dezbaterile mari ale Uniunii Europene. Remarc cîteva cazuri de europarlamentari actuali care s-au inserat bine în structurile PE şi par că s-au specializat serios în domeniul de activitate al comisiilor din care fac parte.

Dintre cei care au răspuns, exemplele sînt Renate Weber, Magor Csibi şi Marian Jean Marinescu, primii doi de la PNL, al treilea de la PD-L. Renate Weber este membru în comisia de libertăţi civile a PE (LIBE) şi exprimă coerent poziţia acestei comisii în marea dezbatere legată de lupta cu terorismul, pe clivajul protecţia intimităţii şi a drepturilor individuale versus puteri sporite pentru autorităţile de anchetă. Grupul liberal ALDE din care face parte dna Weber s-a situat consistent de partea protecţiei intimităţii, iar în comisia LIBE s-au autoselectat apărători ai intimităţii. Astfel încît, LIBE acţionează practic ca un grup de advocacy pro-intimitate în PE, cînd se discută asemenea chestiuni. Un exemplu bun este directiva privind datele din telecomunicaţii (care a ajuns la noi sub numele de "Big Brother" " lucrez acum la un