La 88 de ani, Regele Mihai a fost nevoit sa faca probabil ultimul compromis, acceptand candidatura ginerelui sau la alegerile prezidentiale. Convins de imprejurari sau pur si simplu de dragul fiicei sale mai mari, Regele Mihai a vorbit, cu oarecare stinghereala, despre implicarea lui Radu Duda in politica, marturisind ca "nu este un lucru obisnuit pentru un membru al Casei Regale" sa-si asume responsabilitati intr-o republica. Parca scuzandu-se pentru situatia in care se afla, Regele a explicat ca viata l-a pus adesea "in fata unor situatii neobisnuite", pe care a fost nevoit sa le depaseasca. De data aceasta nu era vorba insa nici de puterea maresalului Antonescu, nici de pistolul din buzunarul premierului Petru Groza, care il obliga in 1947 sa abdice, nici de fortele de ordine care il alungau a doua oara din tara in 1990, la ordinul lui Ion Iliescu.
Regele Mihai a obosit probabil sa se tot opuna celor din jurul sau, care cauta scurtaturi spre putere si metode prin care sa-si satisfaca orgoliul, de aceea a tot cedat in ultimii ani in fata lor. Principesa Margareta a devenit urmasa la tronul simbolic al Romaniei, potrivit hotararii Regelui Mihai, care o data cu aceasta decizie a facut abstractie de Constitutia din 1923, unde era prevazuta succesiunea dupa legea salica. Monarhia autohtona isi incalca astfel pentru prima data propriile legi, desi in familia regala exista mostenitori pe linie masculina: fiul Elenei, a doua fiica a Regelui Mihai.
Revenind in tara, Regele a inceput sa ia forma si obiceiurile locului, renuntand rand pe rand la tot ceea ce fusese pana atunci. Regalitatea a devenit floare la butoniera potentatilor zilei. Cand Ion Iliescu a decis sa-si termine ultimul mandat prezidential in plina glorie si sa intre in istorie impacat cu toata lumea si cu o aura de intelepciune, Regele Mihai l-a inteles si a uitat toata umilinta indurata
