Mesajele pascale de pe telefonul mobil nu sînt singurele texte de care m-am ciocnit în perioada vacanţei de Paşti. Ca să termin însă apoteotic cu această primă categorie, redau sms-ul cel mai complex primit cu ocazia "sfintei sărbători": "Dumnezeu să vă dea curcubeu la fiecare furtună, un zîmbet la fiecare lacrimă, o binecuvîntare la fiecare pas, o promisiune la fiecare grijă şi un răspuns la fiecare întrebare". Mesajul acesta, cel mai elaborat dintre toate cele amintite în articolul anterior, îmbină într-o etalare grandomanică aproape toate modalităţile omeneşti de luare în stăpînire a Paştelui: aproape, pentru că cea de-a treia cale de domesticire a sărbătorii, şi anume cea culinară, nu e prezentă. Celelalte două însă, varianta "dulce" şi grav-pompoasă, sînt perfect reprezentate, într-un paralelism sintactic desăvîrşit, ce pare să ne "livreze" următoarea semnificaţie: nu vă speriaţi, oameni buni, nu există nimic negativ sau neînţeles pe lumea asta, care să nu aibă rezolvare...

Alte inscripţii întîlnite în zona Cîmpulung Moldovenesc în aceeaşi perioadă nu sînt strict legate de timpul festiv, dar reflectă aşteptări umane asemănătoare, chiar dacă provin din registre foarte diferite: "Casa care o doreşti ţi o fabricăm noi din lemn stratificat sau lemn rotund". Această frază stătea scrisă lîngă singurul magazin deschis în ajunul Paştelui, şi anume unul de suveniruri, din care se puteau cumpăra, printre altele, elefanţi albaştri din lemn, mişcători (versiunea avangardisto-postmodernă a tradiţionalei capre bej ce-şi mişca membrele cînd apăsai butonul ascuns dedesubt). Agramatismul deja devenit clasic mai ales în limbajul oral (înlocuirea formei de acuzativ a pronumelui relativ pe care cu cea de nominativ care), însoţit de cel, mai puţin consacrat, care constă în pierderea formei neaccentuate a pronumelui (ţi, în cazul de faţă), nu mai contează în faţa expresiei