- Editorial - nr. 295 / 30 Aprilie, 2009 Guvernul Boc ar fi putut intra in istoria postdecembrista, ca reformator al societatii romanesti, daca ar fi dus pana la capat ideea de reinstaurare a echitatii sociale, macar prin acest sistem preconizat de mai buna repartizare a venitului national pe baza impozitelor si indeosebi a salariilor. Daca in cazul impozitelor s-a pastrat cota unica de 16 la suta (principiu venit de departe, din istorie, foarte indragit dupa Revolutia franceza de la 1789, ca simbol al egalitatii, dar abandonat acum de majoritatea tarilor puternic dezvoltate), in cazul salarizarii, o alta forma importanta de repartitie a venitului national, datorat nu averii detinute, ci muncii depuse, domina deja ezitarea si bajbaiala in locul fermitatii. Desi pentru reinstaurarea dreptatii sociale, atat de mult compromisa in ultimii 20 de ani, s-a promis o actiune in forta pentru corectarea marilor erori, acum, cand este vorba de a se trece la fapte, tonul reformator mult indulcit a inceput sa piarda din fermitate, gest care ne duce cu gandul la o simpla actiune de cosmetizare. Faptul ca sub imperiul democratiei si al libertatilor neingradite unii dintre semenii nostri au fost lasati sa-si faca de cap, croindu-si proprietati dupa bunul lor plac, iar altii, salarii astronomice, dupa acelasi principiu, a daunat enorm societatii romanesti, obligand-o sa se dezvolte, timp de doua decenii, intr-un mediu extrem de viciat in care ideile de cinste si corectitudine, de dreptate si echitate au fost aproape excluse din relatiile noastre interumane si cu societatea. Acesta este principalul motiv pentru care societatea romaneasca n-a putut progresa deloc in intervalul amintit, din contra, a facut chiar cativa pasi inapoi, permitand ca in sanul ei sa se nasca o sumedenie de relatii neconforme, total straine principiului "dupa munca si rasplata". Practic, criteriul de sal