Face rachete în miniatură de la vârsta de 15 ani şi a reuşit să strângă în peste trei decenii dedicate aeromodelismului aproape 100 de rachetomodele. Sibianul şi-ar vinde opera doar pe foarte mulţi bani. Este un om obişnuit, ca orice alt om din Sibiu care se trezeşte, merge la muncă, se întoarce acasă şi are câteva zile libere pe lună. Florian Aurel Lutic este un om normal dar căruia îi plac rachetele foarte mult. Şi are acasă aproape 100 astfel de maşinării, toate „parcate” înghesuit pe câteva rafturi. Rachetele lui Florian sunt din hârtie şi lemn şi reprezintă copii în miniatură a celor adevărate.  S-a îndrăgostit de modelism în urmă cu 35 de ani. O pasiune obişnuită... în anii ’70, atunci când a lipit prima hârtie care a luat formă de rachetă. Rară şi nebăgată în seamă, acum. „În 1972, când am descoperit eu aero-modelele, acest sport era foarte bine cotat, nu numai în România, ci şi în Sibiu. Erau cluburi, echipe şi de juniori şi de seniori. Acum nimeni nu-i mai dă importanţa cuvenită. Cred că şi datorită internetului şi a noilor preocupări ale oamenilor”, precizează Florian.

Sport costisitor şi puţin apreciat

A fost sportiv al Asociaţiei Sportive „Voinţa” cu care a urcat pe treapta a treia a podiumului la mondialele din 1983. Cu un an mai târziu a doborât recordul naţional la înălţime cu racheta Meteor-1, reuşind s-o trimită la 636 metri de sol. Premiile şi aprecierile au continuat să curgă, dar lucrurile s-au schimbat în ultimii ani în rău. „Înainte ni se asigura totul pentru participare şi nu trebuia să plătim nimic. Acum se cer bani la fiecare pas, şi la înscriere, pentru fiecare probă este pusă o taxă. Cu racheto-modelele nu se câştigă bani”, spune Florian. De aceea nici nu prea mai participă la concursuri, din cauza costurilor ridicate implicate de susţinerea unui astfel de sport. Unde mai pui că şi materialele sunt scumpe şi se găsesc