- Diverse - nr. 295 / 30 Aprilie, 2009 Literatura, deci. La ce bun? La ce bun poetii, la ce bun revistele literare pe care le citesc doar literatii? La ce bun sa mai citesti literatura intr-o lume complet dezinteresata de cultura in general, in care Becali becalizeaza Romania, in care Vadim vadimizeaza, in care politicienii trag pe sfoara, iar oamenii de afaceri dau tunuri financiare, toate cu complicitatea trusturilor de presa, a mogulilor si a altor agenturi ale inculturii de la noi? La ce bun freamatul in fata unei metafore, fascinatia unei subtilitati livresti, tresarirea dinaintea unui edificiu epic? La ce bun sa mai scrii, cand nimeni nu pare sa mai citeasca, intr-o lume trepidanta si amorfa, receptiva mai degraba la barfa, la neesential si senzational, decat la profunzimea lucrurilor spuse in carti? La ce bun sa edifici o lume fictionala, alcatuita din fantasme, din iluzorii spatii ale imaginarului, care sa paraziteze tautologic realitatea lumii de aici si de acum ? La ce bun etica lecturii si a culturii, etica scrisului intr-o lume a anomaliilor si a fragmentaritatii, in care instinctele primare sunt dominante? La ce bun literatura cand timpul preface totul in pulbere, la ce bun litera tiparita cand toate sunt desertaciune a desertaciunilor? La ce bun "scrierea cu sine" sau scrierea despre altii, cand stii ca nu poti schimba mare lucru nici in propriul sine, nici in relieful moral al lumii? La ce bun scrutarea donquijotesca a unui absolut ipotetic, ori revelatiile inutile ale placerii celui care scrie si se scrie pe sine, cand stii ca iluziile sinelui sunt atat de lesne de demontat, atat de predictibile si de previzibile? La ce bun sa incerci sa redai conturul unui gand sau relieful unei idei, cand stii ca simturile tale sunt imperfecte, iar amintirile - duplicitare? La ce bun literatura, la ce bun revistele literare, la ce bun scrisul si scriitorii, intr-o