Din acest colţ de pagină, atît Carmen Muşat, cît şi sussemnatul, am scris deseori despre degradarea discursului jurnalistic, despre cum presa s-a tabloidizat, despre cum credibilitatea jurnaliştilor este în mare cumpănă. Exemplul elocvent, din ultima vreme, furnizat de televiziuni, a fost arestarea şi mai apoi eliberarea lui Gigi Becali. Acesta a fost înfăţişat ca „mare erou naţional“ care suferă în puşcărie, pe nedrept. În cele două săptămîni cît Gigi Becali a fost închis, extrem de rare au fost situaţiile cînd s-au prezentat faptele: peste tot o tînguire continuă, o jelanie nesfîrşită, încît foarte greu puteai să-ţi faci o părere despre motivele arestării. La eliberarea din închisoare, Gigi a mulţumit televiziunilor Antena 1 şi Realitatea TV că „l-au apărat“!? Incredibilă situaţie! Iar televiziunile au luat afirmaţia ca pe un compliment şi au tăcut (Ion Cristoiu, exasperat, a spus că e inadmisibl ca trustul Intact să nu reacţioneze, să permită lui Gigi Becali să-i înjosească: de fapt, susţine Ion Cristoiu, „m-aş fi aşteptat ca distinsa conducere a Trustului Intact să răspundă afirmaţiei lui Gigi Becali printr-o precizare care ar fi putut suna aşa: Trustul Intact nu i-a luat apărarea lui Gigi Becali. Ca trust de presă, Intact n-a făcut altceva decât să reflecte corect evenimentul arestării lui Gigi Becali. Nici vorbă de această precizare din partea Trustului Intact“.) Dar cazul lui Gigi Becali este doar vîrful aisbergului. Se fac şi se desfac jocuri politice şi financiare, ziariştii au propria lor agendă (un coleg de breaslă mi-a spus că, în unele redacţii, salariul unui jurnalist este „de protocol“, că veniturile sale se alimentează din alte surse şi ajunge să depăşească de trei sau patru ori valoarea salariului). Iar Puterea (folosesc termenul în sens generic, e vorba de zona politică) ştie foarte bine slăbiciunile şi vulnerabilităţile presei, aşa că nu e u