» Romania libera continua seria dezvaluirilor despre operatiunile de interceptare a convorbirilor telefonice sau ambientale, folosite de Securitate ca arma pentru stabilitatea dictaturii familiei Ceausescu. Intr-o prima parte, redam informatiile despre suportul logistic-tehnic si uman – folosit de Securitate pana in 1989 –, asa cum ne-a fost redat de mai multi ofiteri sub protectia anonimatului, deoarece dezvaluirile i-ar putea expune urmaririi penale pentru transmitere de informatii clasificate. In partea a doua, continuam seria interviurilor, astazi cu ofiterul Constantin Bucur, fost capitan de Securitate pana in anul 1989, iar apoi la SRI, pana in 1996, cand a fost destituit pentru ca a oferit opiniei publice probele continuarii practicii ilegale a interceptarilor convorbirilor private.
Potrivit ofiterilor consultati de Romania libera, intre anii 1980 si 1990 capacitatea Securitatii era de 47.000 "obiective" (persoane) interceptate pe secunda, pentru care "isi aduceau aportul", in medie, 752.000 de ofiteri, agenti si colaboratori ai sus-numitei institutii de represiune.
Cifrele rastoarna statisticile oficiale vehiculate pana acum, potrivit carora in decembrie 1989 Securitatea ar fi avut doar circa 14.000 de ofiteri si cateva zeci de mii de colaboratori (agenti de influenta, colaboratori, persoane de incredere etc). Daca ar fi sa numaram, pe langa cei 752.000 de participanti la plantarea microfoanelor in peretii locuintelor, si persoanele care se ocupau de racolari, de spionaj, de eliminarea unor disidenti din tara sau strainatate, de anchete penale, atunci numarul securistilor se poate dubla sau chiar tripla.
Microcentrala de ascultare a Securitatii – vecina noastra din bloc
Interceptarile celor circa 47.000 de persoane urmarite concomitent (care puteau avea acces la cate doua telefoane – unul de acasa, altul de la serviciu) e
