Pe Eugen Preda l-au căsăpit cu bătaia. Aici, în ţara noastră, în cât era el mall-ul de mall şi mafiotul de mafiot. Mie-mi place-n România, ţara mea de cântec, ţara mea de dor, asta e aşa o treabă funciară, gândesc abstract, doresc abject, direct, în limba română.
Pe Eugen Preda aş fi vrut să-l bată mai rău. M-am bucurat de piciorul ăla pe care l-a luat direct în faţă, nu zic nu, dar parcă aş fi vrut mai mult. Aşa-i trebuie, să mai fi încasat şi două bastoane peste cap şi să-i bage şi tirbuşonul în spate. Adică să simtă şi el cum se lucrează pe pielea altuia.
Eu unul sunt împotriva pedepsei cu moartea şi vreau introducerea pedepsei cu bătaia. Ai dat în nevastă-ta? Zece minute singur în cameră cu Tolea, luptă bărbătească, parte-n parte. (Aici, faptul că Eugen Preda era legat cu cătuşe la mâini a diminuat puţin din savoare.)
România mea, pentru că România este a fiecăruia dintre noi în parte, cei care trăiesc profund în ea, se mută în fiecare casă, însoţeşte la braţ fiecare existenţă, asta nu înseamnă că e o ţară uşoară, nu!, deci România mea are un parfum exotic de justiţie intransigentă cu golănie totală, de manierism bonjurist cu mitocănie grobiană.
În mintea mea, toate astea se îmbină perfect, exact în felul în care o domnişoară de pension are noroc de un viol sălbatic. Sau ca şi cum înainte de a-ţi cumpăra un parfum ultrarafinat ai fi nevoit să treci printr-un gang mirosind miros a?...aaa?!...aaa??!!... pipi.
Alt exemplu: Mihai Niculae, fratele (geamăn???) a' lui Tinel Niculae, care cică face parte din gaşca lui Geamănu'! Deja e o poveste care nu poate fi tradusă în altă limbă. Dar, pour les connesseurs...
Afacerea continuă. Poliţia arestează în mod greşit, nu pe cel care furase maşina lui Gigi Becali, ci pe fra'-su', care el, nevinovatul, adică Mihai Niculae, fratele lui Tinel, nu Becali,