Cînd au aflat basarabenii de caracter democrat că tot comuniştii gunoiului voronesc se cocoaţă pe gheaba patriei furate, de scîrbă şi de disperare, au ieşit în stradă să-şi manifeste nemulţumirea faţă de… faţă de… Uite că aici nu avem un cîntar precis. Demonstranţii au acuzat structurile guvernamentale de falsificarea rezultatelor alegerilor, ceea ce poate fi adevărat, căci nu bunul-simţ, corectitudinea legală ori frica de Dumnezeu le caracterizează pe loazele kaghebiste de la con-ducerea Basarabiei, chit că raptul ar fi fost inutil. Dacă este adevărat ceea ce susţinem cu toţii, şi anume că ne tragem din aceeaşi mamă, atunci ar trebui luate în calcul asemănările cu populaţia de dincoace de Prut, unde generaţiile dedate la chiul contra lipsuri materiale şi libertăţi civice au fost gata oricînd să sară cu ştampila pe candidatul cel mai roşu (abia că pentru a implementa cacealmaua emiliană a fost necesară alterarea numărătorii). Astfel, cel puţin parţial, revoltele din Chişinău sînt îndreptate spre păturile înapoiate, rurale, rusofone ori ghetoizate, ale bucăţii desprinse de bolşevici din patria-mumă. Cum nu asta are importanţă şi cum informaţiile cu permis de circulaţie sînt, oricum, puţine, confuze şi contradictorii, ne vom opri la reacţia autorităţilor impuse de către raptul istoric bolşevic. Speriat de moarte la gîndul exemplului de la sud de gîrlă, polkovnicul Volodea a impus luarea unor măsuri drastice, profitînd şi de faptul că elitele cretinismului occidental dormitează cu un ochi la criza financiară şi cu unul la robinetul gazconductului putinian. Din puţinele relatări pe care se poate pune bază, reiese că haidamacii lui Voronin au masacrat tineri, au ucis copii, au violat femei, au arestat la întîmplare, au spart case şi sedii. Dacă e să forţăm o comparaţie, organele abilitate de la Chişinău s-au comportat întocmai precum minerii chemaţi de Ion Iliescu