Lucian Silaghi conduce de şapte ani teatrul orădean. Înainte a fost prefect al judeţului, iar câteva luni a fost secretar de stat în Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Lucian Silaghi este un om blajin. Văzându-l n-ai spune că a fost implicat în revolta anticomunistă de la Braşov, din 1987. Era student în anul patru. „Ne păsa de ce se întâmpla în jurul nostru”, spune el simplu. La o săptămână de la revolta muncitorilor s-a alăturat colegului său Cătălin Bia, care cerea eliberarea muncitorilor arestaţi. Au fost trei studenţi, Cătălin, el şi Horia Şerban. Au stat o jumătate de oră în faţa cantinei studenţeşti cu o pancartă. Apoi au fost arestaţi şi exmatriculaţi pe perioadă nedeterminată. Lucian Silaghi a lucrat doi ani ca muncitor necalificat la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă din Oradea. Şi-a terminat facultatea cu o întârziere de doi ani.

Din silvicultură în administraţie

După absolvire a lucrat la Ocoalele Silvice Săcuieni şi Marghita. Anul următor a ajuns la Oficiul de Calcul al Direcţiei Silvice Oradea. „Am lucrat cu Mihai Szabo, persoana care a informatizat domeniul silvic românesc încă din anii ‘90”, spune Lucian Silaghi, mulţumit că a prins perioada romantică a informatizării silviculturii bihorene.

În 1998 a devenit prefect al judeţului. Îşi aminteşte cu plăcere de perioada respectivă, pentru că a lucrat cu mulţi oameni deosebiţi. „A fost o perioadă marcată de conflicte sociale, cu drumuri blocate şi cu foarte multe inundaţii”, își amintește orădeanul. În 2000 a fost numit secretar de stat în Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului. „În prezenţa mea s-a acordat primul titlu de proprietate pentru păduri, la comuna Pietroasa”, povesteşte Silaghi. A ocupat această funcţie doar trei luni, suficient cât să încerce să demareze o campanie de stopare a tăierilor ilegale din Padiş. Ca pre