Ingredientele de bază ale thriller-ului sînt prezente: o fată frumoasă, arme, droguri, sex, ruşi, mafie, crimă. Cu toate astea, Le silence de Lorna " filmul fraţilor Dardenne " nu e thriller. Mai precis, nu e acel gen de thriller, pentru că suspansul este deplasat, din teritoriul fricii, într-unul în care stîrneşte o altă specie de emoţii. La o primă vedere, scenariul " laureat al ediţiei din 2008 a festivalului de la Cannes " ne face martori ai unei inovaţii în materie de crimă organizată. E vorba despre o formă de criminalitate născută din aspiraţia la cetăţenia europeană. Europa de partea cealaltă a zidului a fost pentru lungi decenii o provocare la soluţii curajoase, unele extreme, deseori fatale. Saltul din teritoriul mizeriei, al persecuţiilor, în cel de "dincolo", are, azi, un muzeu dedicat la Berlin, are martiri în cimitire şi supravieţuitori nimbaţi de gloria reuşitei. S-a trecut bariera dintre Europe în portbagaje, înot, călare pe tuburi de oxigen, în plafonul vagoanelor şi cu avioane furate; se trece şi azi, peste Mediterana, în ambarcaţiuni fragile, supraîncărcate. Dar traversarea barierei este doar o parte a problemei, pentru că te lasă în faţa unui alt zid, încă mai redutabil: statutul de cetăţean. Iar pentru a obţine cetăţenia, căsătoria a fost, din vremi apuse, un vehicul salvator. Aşa cum o priveam noi, de-aici, dintr-o ţară chinuită de istorie, în comparaţie cu soluţiile expuse unor riscuri sinistre, soluţia căsătoriei, chiar a celei "albe", formale, a fost considerată ca fiind una umanitară. Faptul că un cetăţean german, francez sau italian accepta să se deranjeze administrativ pentru a ajuta un est-european să scape de umilinţele regimului comunist era un gest pe care-l vedeam ca fiind de mare frumuseţe morală. Deşi se încălcau legi ale ambelor state şi se încălcau legi nescrise, morale, ale sacralităţii relaţiei dintre soţi. Nu conta, eram p