Braşovul a fost al şaptelea oraş din ţară care a avut troleibuz. Pe 1 mai 1959 braşovenii au primit un cadou special. Cu ocazia manifestărilor prilejuite de Ziua Muncii, locuitorii urbei au putut vedea, pentru prima daţă pe străzi, troleibuze cu tracţiune electrică. La început, prin Braşov au circulat doar şase astfel de vehicule de tip TV-2 E fabricate la Uzinele Tudor Vladimirescu din Bucureşti.
Mai avantajos decât tramvaiul
Troleibuzul aducea şi la Braşov avantajele incontestabile ale motorului electric, în combinaţie cu o parte din cele ale autobuzului clasic. În plus, un alt avantaj era faptul că investiţiile din infrastructură erau mult mai mici decât în cazul tramvaiului, care era mai răspândit la acea oră în marile oraşe ale lumii. În 1959 Braşovul era printre puţinele oraşe din lume care se bucura de transport în comun modern, economic, curat şi nepoluant.
Un singur traseu
Primul traseu de troleibuze a fost linia 1 care circula între str. Pe Tocile, centru oraşului şi Gara veche, care la vremea respectivă era pe strada Hărmanului. La dus, circulaţia se făcea pe sub Poarta Şchei, iar la întoarcere prin faţa Hotelului Aro-Palace. Până la sfârşitul anului, traseul a fost prelungit până la Depoul CFR, iar numărul troleibuzelor a crescut la 14.
În anii următori reţeaua de transport în comun din Braşov s-a extins foarte mult şi s-a deschis baza de exploatare din zona Rulmentul. Reţeaua a ajuns la capacitate maximă în 1988, când 90% din transportul în comun din Braşov era asigurat cu ajutorul energiei electrice, nepoluante. La acea vreme, pe străzile oraşului circulau 240 de troleibuze şi două tramvaie care legau cartierele Tractorul şi Steagul Roşu.
