Neil Gaiman, unul dintre scriitori de succes ai lumii, care vinde câte un milion de carti pe an, a publicat in România sase volume: Zei americani (2006), Anansi Boys (2006), Pulbere de stele (2007), Nicaieri (2007), Semne bune (scrisa imprena cu Terry Pratchett, 2008) si Coraline (2008, 2009), toate la Editura Tritonic, in traducerea lui Liviu Radu.
Coraline este o nuvela pentru copii, dar nu orice nuvela, ci una horror. M-am intrebat mereu cum ar putea arata o carte horror pentru copii, si iata ca acum am aflat. Dar sa vedem despre ce e vorba in povestea Coralinei...
Fetita se muta impreuna cu mama si tatal ei – adica familia Jones – intr-o cladire cu câteva apartamente, in care mai locuiesc domnisoarele Spink si Forcible, care in tineretea lor fusesera actrite, si domnul Bobo, un dresor de sobolani. Unul dintre apartamentele casei e gol. Parintii isi vad de treaba lor, in camere separate, iar Coraline se joaca in camera ei sau pe-afara, sau viziteaza vecinii. Domnul Bobo ar vrea sa-i arate ultimul numar pregatit cu sobolanii cantareti, iar cele doua domnisoare o servesc cu ceai si, la urma, ii ghicesc in frunzele de ceai ramase in ceasca. Intr-o zi ii spun ca o paste un pericol...
Lui Coraline ii place sa exploreze: curtea, casa si, intr-un târziu, propriul apartament. Asa afla despre usa incuiata, in spatele careia se afla un zid (usa daduse cândva in apartamentul gol de alaturi).
Ca de obicei in povesti, daca exista o usa pe care, dintr-un motiv sau altul, nu se poate intra, aceasta devine una dintre obsesiile personajului. Si, intr-o zi in care parintii ii sunt plecati, Coraline ia cheia, descuie usa si... intra intr-o alta lume. O lume care arata exact ca apartamentul lor, o lume in care o alta mama si un alt tata o asteptau de mult, o mama si un tata care semanau perfect cu cei din realitate, numai ca, in locul ochilor, aveau cusuti na
