Lacul Bled e un lac metafizic.

Malurile lui sunt gândurile noastre.

(extras dintr-un volum încă nescris)

1

Seara se lasă -

o raţă şi luna au

ales lacul Bled

2

În lacul Bled şi-au făcut baza cei 10.000 de extratereştri ai inimii mele

în nopţi cu lună ei alcătuiesc un inel vizibil din turnul castelului

reflex de ploaie apropiată ori puls al

sângelui meu în spaţiul secolelor viitoare

nu se face zi în umbra slovenului expropriat

de-o rază de lună ce-i cotrobăie prin buzunarele goale

poate că vom fi aleşi să cotropim malurile elastice

ale umbrei universale privind

acel fel de a fi al paiului rămas singur pe miriştea goală

în vacarmul solar al amiezii

pot fi martor atâta timp cât îmi bate la uşă

pumnul însângerat al sfeclei

palma volatilă a cenuşii

3

Visam ridicolul trotuar al umbrei

lipăiala tălpilor mele goale prin faţa caselor pustii

din turn orologiul stricat răspândea o duhoare

de albatros lovit de trăznet

în vieţile anterioare sucul de sfeclă îmi ţinea loc de sânge

erau îmbrăţişări grăbite pe la colţuri de stradă

un exod pe la mesele de ruletă

îngropate în adâncul mâlos al lacului Bled