Spre mijlocul anilor ’90, in revista Zig zag aparea primul serial umoristic din presa romaneasca postdecembrista. Dupa un deceniu si jumatate, am constatat ca a ramas atat de afurisit de actual, incat am decis sa-l republicam. Racnete in noapte Motto: Sri, sri, sri, toamna gri, Nu credeam c-o sa mai fii..." (dintr-un sondaj) La ora la care noaptea facea coalitie cu ziua, Zizi se indrepta spre centrul de votare. Langa el, Caine pasea nepasator ca un caine. Se puteau vedea (desi cu greu, o ceata densa facand imposibila orice transmisie in direct) grupuri compacte de pensionari bonomi care veneau sa-si decida viitorul. - Voteaza si animalele? vru sa stie un bunicut viguros ca programul economic al PUNR, privind dintr-o parte (stanga) spre Caine. - E o confuzie, se apara Zizi, eu nu sunt ziarist! Vota atat de energic, incat reusi sa crape scandura. Din celelalte cabine se auzeau fosneli, gemete, soapte: - Nu acolo, ma, ce dracu’, vrei sa vina mosierii!? - ’Ti-ai dracu’ da capitalisti, credeati ca ne prostiti!? - Iubitule, nu! O sa intre cineva! - Aici Pasarica... Merge bine, da’ ma cam doare mana. - Ce ochelari, mamaie!? Nu-i nevoie! Uite-aici... asa! - Batrane, ce facem, io nu-l vad nicaieri pe Michael! Zizi ajunse acasa nauc. Acolo – alta supriza! – il astepta taica-sau. - Ma, baiete, ofta tatal, am vandut toata recolta de pe pamantul de ni l-o dat astia, am mai pus ceva din chimir si-am incropit de-un drum incoace. Da’ spune-i monstrului sa-mi dea drumul la nadragi, ca nu mai sunt cu cine eram... - Caine, lasa-l! Stai jos, tata, o Cola, ceva? - Ei, stii cum zice vorba din batrani, you can’t beat the feeling... Ce crezi, cum iese? - Tata, eu sunt pregatit: uite, aici e sampania, aici e pasaportul. Batranul isi facu o cruce larga de liber-cugetator, apoi balmaji ceva legat de biserica si Dumnezeu, dar cam printre dinti. Vorbira de una, de alta, pana pe la ora 21 si