Dumitru Avakian - Defineşti în continuare, de aproximativ o jumătate de secol, arcul carierei unui artist căruia nimic din ce este muzică - considerată meditaţie şi comunicare - nu i-a fost străin. Eşti profesor al unuia dintre cele mai prestigioase instituţii de învăţământ artistic din Europa, Universitatea de Arte din Berlin; ai făcut şi faci în continuare muzică de ansamblu, faci muzică de cameră, ai fost solist al Filarmonicii bucureştene. Susţii cursuri de măiestrie în Germania, Polonia, în ţări ale Extremului Orient.

Se vorbeşte mult, astăzi, despre globalizare, despre circulaţia valorilor, despre comercializarea acestora. Inclusiv a celor muzicale. Muzica de largă adresare; ...cea care este imediat - să spunem - "prizată", vândută, revândută, reluată, parăsită în favoarea unei alte mode. Ce şanse are - în acest context european şi mondial - muzica academică, muzica marilor personalităţi care au făurit istoria artei muzicale, a celor care - de la un secol la altul, de la o epocă istorică la alta - au făurit concepte muzicale, au dat idei, au împlinit capodopere, au dat pilde de creativitate, de dăruire, de profesionalism? Mai este nevoie astăzi de această muzică? Cine are nevoie de ea? ...de această muzică, căreia i-ai dăruit o viaţă; ...către care te-a condus un destin.

Cătălin Ilea - E o întrebare care se pune de la Homer încoace. în acea epocă, atât de îndepărtată, poemele nu erau scrise. Homer declama Iliada. Când scrisul a început să se răspândească, mulţi au considerat că arta poeziei, inspiraţia poetică, riscă să dispară. De atunci şi până de curând - mă refer spre exemplu la genul relativ recent al operei, gen căruia de peste o sută de ani buni i se cântă prohodul - se pune aceeaşi întrebare. Şi totuşi în Europa de Vest sălile de concert sunt pline. Nu mă refer numai la Berlin.

Sunt desigur aspecte regretabile. Dup