Planul bolsevicilor de a-l detrona pe regele Ferdinand in decembrie 1918, cu sprijinul militarilor rusi care se retrageau din Moldova, a fost zadarnicit de armata romana, care a procedat la dezarmarea convoaielor rusesti si la arestarea ofiterilor Regimentului 194 Troitko-Serghievici din cadrul Armatei a 4-a ruse. Aceste masuri au determinat protestul comisarilor bolsevici de la Petrograd, care au dat Romaniei un ultimatum de 24 de ore, solicitand eliberarea statului major al Regimentului 194 Troitko-Serghievici, iar vinovatii actului sa fie arestati si judecati. De asemenea, bolsevicii au amenintat cu „masuri hotaratoare" in cazul in care partea romana i-ar fi ignorat.

Neprimind nici un raspuns, Consiliul Comisarilor a dispus retinerea ambasadorului C. Diamandi. Astfel, la 31 decembrie 1917, ora 9 p.m., la sediul Ambasadei Romaniei, situat in str. Zaharienskaia, s-a prezentat un comandament de garda, anuntand arestarea lui C. Diamandi.

Fiind la masa, ambasadorul a cerut permisiunea sa fie lasat sa cineze impreuna cu invitatii sai, insa militarii l-au refuzat. In acest context, dupa citirea ordinului de arestare, diplomatul roman a protestat fata de violarea dreptului la exteritorialitate.

C. Diamandi si o parte dintre membrii ambasadei au fost escortati la fortareata Petru si Pavel, „unde era rezervata o camera". Desi a solicitat sa i se aduca mancare de la ambasada si sa primeasca vizite, diplomatului roman s-a lovit de refuzul bolsevicilor. In aceeasi camera cu C. Diamandi a mai fost inchis fostul ministru Terescenko, „care a albit, i-a crescut barba si are infatisarea unui revolutionar tipic".

Arestarea lui C. Diamandi a determinat o solidaritate extraordinara a celorlalti ambasadori, care, intrunindu-se la resedinta ambasadorului SUA, au elaborat o nota de protest. Acestia au fost primiti in audienta de Lenin, la 1 ianuarie 1918, citind