Sfaturi pentru debutanţi; care tînăr atras de îndeletnicirea scrisului nu e, uneori cu naivitate, lacom de ele, mai ales cînd vin de la "cei mari" - ştiu ei ce ştiu. Flaubert, Tolstoi, Rilke, Gide, Valéry - nu s-au dat înlături să le împartă în dreapta şi în stînga - sigur că vor fi ascultaţi... Un text al lui Charles Baudelaire se şi intitulează chiar aşa - Conseils aux jeunes littérateurs: "Preceptele ce urmează sunt fructul experienţei iar experienţa implică şi o anume sumă de rateuri; cum fiecare le-a comis - pe toate sau aproape pe toate - sper ca experienţa mea să se verifice prin aceea a oricui. Zisele precepte n-au altă pretenţie decît aceea a unor vademecum, altă utilitate decît a unei civilităţi puerile şi oneste. Utilitate enormă!"
Toate aceste "sfaturi" - inteligenţa ţesută din contraste a poetului nu se înşeală nici de data asta - au ceva pueril desigur şi totuşi sunt sau pot fi, cînd întîlnesc un tînăr talent fertil, de un "enorm" folos. Baudelaire a ştiut să înveţe de la anumiţi maeştri - pînă şi de la Victor Hugo...
Un alt text, datînd din 1943, al lui Max Jacob, se intitulează şi el, didactic, Sfaturi pentru un tînăr poet - şi conţine, ca şi cel al lui Baudelaire, dar cu o tentă mai modernă-modernistă, recomandări pline de miez: "Nu scrie cu cuvinte, ci cu obiecte şi sentimente - fugi deci de orice limbaj critic, de orice limbaj intelectual, evită chiar descripţia şi povestirea. Nu scrie nici măcar o singură frază care să aibă forma celei precedente; şi cel puţin cu ferma voinţă a unui ritm special - şi variază sintaxa cum făcea Shakespeare (...). Este secretul de a nu plictisi niciodată".
Supremul secret, probabil, să nu plictiseşti scriind - să nu te plictiseşti nici pe tine însuţi - scriind. Max Jacob adaogă: "...şi lucrul cel mai important: o operă nu valorează prin ce conţine ci prin ceeace o împre
