Locuitorii din cartierul Dâlja Mare plătesc impozite de oraş, dar trăiesc fără apă, canal, drumuri sau reţele de telefonie fixă.Oamenii au ajuns să-şi peticească singuri drumurile pentru ca să poată ajunge la ei salvarea sau pompierii. Autorităţile nu au bani pentru asfaltări. Cătunul Dâlja Mare, considerat din punct de vedere administrativ un cartier al municipiului Petroşani, se află la patru kilometri de oraş şi este locuit de aproximativ 300 de suflete. Pentru a ajunge la cele o sută de gospodării eşti obligat să străbaţi drumul fie cu tractorul sau căruţa, fie pe jos, cale aleasă de cei mai mulţi localnici.

Oamenii au avut o singură pretenţie de la toţi edilii: să le amenajeze şi lor un drum, nu cu asfalt, ci măcar cu piatră. “Plătim în fiecare an impozit ca şi cum am locui în Petroşani Anul acesta, pe casă şi teren, am achitat aproape trei milioane de lei vechi. Drumul e jalnic, dar plătim ca la oraş”, a declarat Viorel Negoi.

Repară drumul pentru salvare

Aşa se face că în fiecare primăvară şi toamnă, sătui să tot bată la uşile primăriei, momârlanii din Dâlja ies cu căruţele şi tractoarele la muncă patriotică pentru a-şi desfunda drumurile cât să poată urca maşina cu pâine la ei, ambulanţele sau pompierii. „Nu avem altceva ce să mai facem.

Mergem cu căruţa, luăm piatră de la râu şi punem pe drum, că altfel aici rămânem pe vecie. Eu sunt bolnav şi fac dializă, dar salvarea nu mai poate urca la mine. Mâine trebuie să merg la spital, aşa că de trei zile lucrez să repar drumul”, spune Toma Gheorghe.

Oamenii se plâng că nimeni nu a făcut nimic nici măcar pentru copiii din sat. „Nici becuri nu avem pe uliţe, zic ei acum că ne vor pune. S-o vedem şi pe asta. Nici pentru copiii ăştia nu fac nimic, să nu mai meargă cu frică la şcoală, că-i mâncă lupul în pădure”, spune şi tanti Maria.