Despre sine, pentru noi
La interval de nici un an au apărut la noi două romane de Zeruya Shalev, scriitoarea din Israel răsfăţată de toate superlativele posibile - cea mai importantă, cea mai originală, cea mai cunoscută în lume printr-un număr impresionant de traduceri. Invitată la Bookfest, în iunie 2008, cu prilejul lansării primului roman tradus în româneşte, Soţ şi soţie, Zeruya Shalev a fost şi ţinta favorită a jurnalismului cultural, prin interviuri şi prin prezentări ale operei şi ale cărţii publicate.
Aproape că iunie 2008 a devenit "luna Zeruya Shalev": s-au succedat interviurile în presa zilnică, în reviste literare ori specializate, luate de Elena Vlădăreanu (România liberă), Lucia Popa (Cotidianul), Cezar-Paul Bădescu (Adevărul), Ovidiu Şimonca (Observatorul cultural), George Onofrei (Suplimentul de cultură), Iuliana Alexa (Psihologies). Astfel că răspunsurile şi comentariile alcătuiesc un autoportret al unui spirit creator fascinant, ce se reinventează continuu, printr-o tehnica mozaicului.
Zeruya Shalev s-a născut într-o familie căreia îi prisosesc scriitorii - tată, frate, veri (Meir Shalev este unul dintre ei), soţ. Vârsta şi conţinutul lecturilor esenţiale dovedesc o iniţiere literară puţin obişnuită: "Când eram copil, îmi plăceau în mod special Biblia şi Kafka". Scriitorii preferaţi rămân Virginia Woolf şi Vladimir Nabokov, Elsa Morante şi Natalia Ginzburg. Adică mai mult scriitoare, care au comun pasiunea introspecţiei.
Recunoaşte că şi-a dorit întotdeauna să fie psiholog. Dorinţa s-a transferat în scris: "...este adevărat că sunt foarte preocupată de ceea ce se întâmplă în sufletul oamenilor." (interviu - Cotidianul). A găsit mijlocul să exploreze de timpuriu ce se întâmplă dincolo de viaţa exterioară: "În copilărie eram un mic spion, spionam în propria mea casă, dar şi în casele prietenilor mei
