Pe langa pierderile teritoriale, Tratatul de Pace de la Bucuresti prevedea mari despagubiri de razboi si subordonarea economica si politica a Romaniei. In aceeasi zi cu semnarea sa sunt semnate si un tratat economic romano-german si o conventie speciala privitoare la petrol. Prin aceste noi acte, Romania se obliga sa acorde unei societati germane pe 30 de ani dreptul exclusiv de a folosi terenurile statului roman pentru exploatarea si prelucrarea petrolului, a gazelor naturale, ozocheritei si a tuturor celorlalte bituminoase. Germanii de aceste concesii economice erau interesati. Restul prevederilor ramaneau pentru ei secundare.

P.P. Carp, infatigabilul batran om politic, cunoscand cererile Centralilor la tratativele de pace, ii scria lui Marghiloman cuvinte dure, invinuindu-l ca „n-a voit sa inteleaga ca, in vremurile acestea, oamenilor politici nu le mai este ingaduit luxul de a face pe trepadusii palatului in detrimentul neamului lor". El, Carp, credea ca trebuia lasat sa cada regele Ferdinand de pe tron, pentru ca germanii nu-l mai voiau dupa ce se ridicase contra lor in razboi, si sa fie inlocuit de un alt principe german, iar in acest caz cererile germane la pace ar fi fost mult mai reduse.

N-ar fi fost asa, dar Carp continua sa faca o opinie separata in randul oamenilor politici romani. Liderul liberal I.I.C. Bratianu avea dreptate cand afirma, la intrunirile majoritatilor liberale, ca Marghiloman „se sacrifica primind sa se inhame la o opera tragica, dar patriotica" si prevedea faptul ca pentru optiunea lui „va fi calomniat, ofensat, batjocorit" (unul dintre cei care o vor face, fireste din interese politice, va fi chiar el), dar „trebuie sa se stie ca acest om a salvat Coroana si Moldova si ca acest lucru primeaza".

Guvernul Maghiloman are in fata sa sarcini imediate: implinirea obligatiilor economice si militare ce decu