Este oare actuala criza economica un liant al lumii democratice – prin furie si teama?
In Franta, unde se inchid multe fabrici, un val de sechestrari de manageri – "bossnapping", dupa cum este numita aceasta infractiune la moda – agita spiritele in salile de consiliu si in sectiile de politie. In SUA, bonusurile uriase platite managerilor unor firme falimentare care au beneficiat de miliarde de dolari din banii contribuabililor (in special gigantul asigurarilor AIG) au inflamat opinia publica prin intermediul unei prese populiste si al unui Congres care alimenteaza furia populara.
Similar, in Marea Britanie, un public tot mai inchizitor si critic face acum front comun impotriva bancherilor si parlamentarilor, pe fondul unui climat de suspiciune. Creeaza sau dezvaluie cumva aceasta criza o falie tot mai mare intre guvernati si guvernanti?
Mania populista este una dintre cele mai predictibile si, in mod cert, inevitabile consecinte ale crizei financiare si economice din prezent. Factorul de unificare din spatele acestei furii il reprezinta respingerea inegalitatii – reale sau percepute – conditiilor economice si a tratamentelor anticriza.
In termenii devizei Republicii Franceze – Libertate, Egalitate, Fraternitate – primul principiu, cel al libertatii, a devenit motto-ul timpurilor noastre dupa caderea Zidului din Berlin in 1989; cel de-al doilea castiga teren pe masura ce economia scade.
Poate o noua goana dupa egalitate sa inchida traditionala falie care a existat intre America si Europa? Poate fi europenizat "Visul american"? Vor ajunge nenumarati americani, acum ca economia lor a fost umilita, sa abandoneze speranta ca si ei vor ajunge candva bogati si sa se dedea in stil european la sentimente de invidie?
Ar fi periculos pentru America daca s-ar ajunge aici. America nu e Franta – cel putin nu inca.