Fata nevazuta a tragediilor de pe sosele "Imi bateam cu ciocanul picioarele sa vad daca simt ceva", isi aminteste un barbat care a paralizat in urma unui accident. Au urmat doi ani de kinetoterapie la Spitalul de Recuperare. Incet-incet, si-a miscat cite un picior. Apoi a trecut in scaunul cu rotile, pe care l-a lasat pentru cirje. Medicii spun ca peste sase luni va merge pe propriile picioare. Accidentele de circulatie lasa in urma victime in fiecare zi. In afara statisticilor negre cu numarul de morti, raniti si masini distruse, aceste accidente au o fata putin cunoscuta: eforturile supravietuitorilor paralizati in incercarea de a avea o viata normala. Zeci de persoane care au trecut prin astfel de accidente ajung sa fie imobilizate la pat pentru o perioada indelungata de timp, sau chiar pentru restul vietii. Pentru ei si cei din jur, viata devine un chin. Nu se pot imbraca, nu se pot misca, nu pot minca. Au scapat, dar ajung sa fie dependenti de cei apropiati, sa se indeparteze de prieteni si sa renunte la serviciu. Medicii de la Spitalul de Recuperare trateaza cite 15 pacienti cu paralizie pe zi, jumatate dintre ei fiind victime ale accidentelor de circulatie. Daniel Stanica, un tinar de 37 de ani din Bacau, a dus o viata normala pina acum doi ani. Lucra in constructii, este casatorit si tata a doi copii. La inceputul anului 2007, un accident rutier i-a schimbat viata complet. "Eram in masina cu niste colegi cind o alta masina a intrat in noi. Eu eram in fata, linga sofer. Am fost aruncat prin geamul din spate intr-un gard. Mi-am fracturat coloana si un picior. De atunci am paralizat de la briu in jos. Nu imi simteam picioarele si nu puteam misca nimic. Le bateam cu ciocanul sa vad daca simt ceva si ceream o cirja de la colegii de salon ca sa imi pot muta cite un picior dintr-o parte in alta. Nu am mai putut merge la serviciu si nici nu am mai iesit o perioada di