Când, acum aproape 125 de ani, muncitorii din Chicago au căzut sub gloanţele poliţiei şi ale forţelor paramilitare angajate de patronate să reprime greva generală, ei luptau pentru ziua de muncă de 8 ore, nu de 12-14 ore. Astăzi, o criză mondială declanşată exact de pe acele meleaguri scoate pe străzi, inclusiv în Europa, în România, oameni disperaţi să aibă un loc de muncă, să poată duce familiei o pâine. Oameni confruntaţi cu cel mai nenorocit Când, acum aproape 125 de ani, muncitorii din Chicago au căzut sub gloanţele poliţiei şi ale forţelor paramilitare angajate de patronate să reprime greva generală, ei luptau pentru ziua de muncă de 8 ore, nu de 12-14 ore. Astăzi, o criză mondială declanşată exact de pe acele meleaguri scoate pe străzi, inclusiv în Europa, în România, oameni disperaţi să aibă un loc de muncă, să poată duce familiei o pâine. Oameni confruntaţi cu cel mai nenorocit
Când, acum aproape 125 de ani, muncitorii din Chicago au căzut sub gloanţele poliţiei şi ale forţelor paramilitare angajate de patronate să reprime greva generală, ei luptau pentru ziua de muncă de 8 ore, nu de 12-14 ore. Astăzi, o criză mondială declanşată exact de pe acele meleaguri scoate pe străzi, inclusiv în Europa, în România, oameni disperaţi să aibă un loc de muncă, să poată duce familiei o pâine. Oameni confruntaţi cu cel mai nenorocit “patron” care a existat vreodată: statul. Un stat neînstare să gestioneze raţional economia, să atenueze efectele crizei, fără un guvern care, cu simţul perspectivei, să vadă cât de cât cum va evolua declinul, pe ce resurse se va putea bizui.
România are neşansa unor administratori nu doar incompetenţi, ci şi orbiţi de interesele lor politice imediate şi de gaşcă. Incapabili să vadă - dacă totuşi văd de ce nu informează corect populaţia?! - că se prăbuşesc toate sectoarele. Construcţiile nu merg, nici barem investiţiile statului. Co