A inceput anul trecut pe la inceputul toamnei. A fost privita cand cu scepticism, cand cu panica, daca nu a fost luata in ras sau tratata conspirationist ca o noua opera a marilor manipulatori.
Criza economica mondiala a ajuns acum un subiect atat de mult prezent in presa nationala si internationala, incat s-a banalizat, a devenit un loc comun, o stire ca orice alta.
Ca numarul somerilor nu va mai fi, la sfarsitul anului, 600.000 asa cum se anuntase in decembrie 2008, ci aproape un milion. Ca salariile nu vor mai creste, ca vor inghete sau chiar vor scadea in acest an, ca in Marea Britanie numarul somerilor a atins cifre record, ca in Statele Unite ale Americii, pe langa marile metropole, au rasarit orasele formate din corturi in care locuiesc mii de oameni care au ramas fara case - nu mai sunt de mult stiri de Breaking News.
Nimic din toate acestea nu mai socheaza pe nimeni. Cu totii ne-am obisnuit ca lucrurile sa se indrepte intr-acolo, inspre tot mai rau. Eventual, tot ce ne mai misca acum sunt stirile care transmit exceptiile de la acest trend general.
Ne da incredere sa citim si sa auzim ca exista firme si afaceri care chiar obtin un profit mai mare decat pana acum, ca apar idei noi, ca aceasta criza ne face mai intelepti si cumpatati sau ca orice criza este urmata de un nou "boom economic".
Marile drame si tragedii economico-financiare se traiesc acum doar individual. In acest caz, un lucru este cert: criza economica internationala este singura responsabila pentru toate aceste neplacute cotituri ale destinului.
Auzim tot mai des cum o ruda, un priten sau o cunostinta, mai mult sau mai putin apropiata, s-a intors din Spania sau Italia pentru ca a ramas fara serviciu sau nu se mai pot intoarce la munca acolo pentru ca nu ar mai avea nicio sansa sa isi gaseasca ceva de lucru.
Asist
