Faptul ca traiesc departe de Bucuresti nu-i impiedica prin nimic pe plasticienii din capitala Moldovei sa fie nationali si europeni

Primavara ieseana e un carnaval de culori intense si dulci, picurate parca dintr-o icoana moldoveneasca. Fac o plimbare tihnita prin oras: mai intai pe dealuri, apoi pe Copou, la teiul lui Eminescu. Zabovesc apoi indelung la bojdeuca lui Creanga, cea intunecoasa si metafizica. Ma plimb mult, incercand sa-nteleg un miracol al locului. Cum a putut orasul acesta, si cu el Moldova intreaga, sa daruiasca Romaniei atatia artisti - scriitori, filosofi, istorici, pictori, muzicieni? Si cum de dureaza spita lor pana azi? Fiindca si artistii ieseni de azi sunt o constelatie stralucita. In zona artei plastice, de exemplu, pe langa Dan Hatmanu - seniorul din generatia de aur -, Iasiul are o generatie noua de artisti, mustind de vitalitate si de talent. Cu trei dintre ei, toti tineri si daruiti din belsug cu premii - pictorii Felix Aftene si Zamfira Birzu, si sculptorita Gabriela Drinceanu -, am stat de vorba, mai pe indelete, rugandu-i sa-si rezume viata si visele.

1. Cum va simtiti ca artist iesean? Suferiti de complexul provinciei?

2. Exista o viata culturala in Iasi? Va puteti castiga existenta?

3. Aveti, in Iasi, un loc special, in care sa va incarcati sufletul?

FELIX AFTENE

(pictor)

"In Iasi mi-e mai usor sa fac arta. Am timp sa meditez si sa creez"

1. Ca artist iesean ma simt foarte in largul meu. Pentru asta m-am intors mereu din strainataturi, pe unde m-am perindat mult dupa '90. Mi-am zis ca cel mai bine ar fi sa ma intorc acasa si sa fiu recunoscut ca artist intai aici, in provincie, in Iasiul meu de suflet, una din capitalele culturale ale Romaniei. Dupa aceea, imi va fi mai usor sa ies in lume. In Iasi mi-e mai usor sa fac arta.

Aici am timp sa meditez si sa creez.