Scurtul cutremur de zilele trecute a pus pe jar presa, care s-a straduit sa-l arunce pe roman de pe culmile disperarii economice in depresie psihica.

Desi nu a clintit nici macar tencuiala caselor, seismul a fost transformat in buzduganul marelui cutremur, dezastrul omniprezent in mitologia urbana, cel despre care se spune ca ar putea culca la pamant sute de cladiri si ar omori mii de oameni. Prinsi in capcana statisticilor negre, consumatorii de stiri au impietrit. Degeaba au spus seismologii ca ar fi vorba despre un cutremur banal, situat sub limita inferioara de alerta, penuria de subiecte si foamea de audienta i-a facut pe editorii de televiziune, radio si ziare sa inventeze un cutremur. S-au facut cronologii, s-au scos de prin arhive imagini zguduitoare de la cutremurele din 1940, 1977 sau 1986. S-a vorbit mult si fara rost in speranta ca se va ivi vreun seismolog care sa abandoneze morga placida si sigura de sine si va incepe sa-si franga mainile de frica pe la televiziuni. Nu s-a intamplat, dar spaima a functionat si de asta data. Oamenii au stat intepeniti de frica la televizor, cand nu erau de-a dreptul cutremurati, procesand greu, pe timpul calupurilor publicitare, amploarea dezastrului, poate stimulati si de faptul ca retelele de telefonie mobila au fost de nefolosit pentru cateva zeci de minute bune, indata dupa cutremur. Este clar ca, in lipsa profesionalismului, omul poate fi tinut de frica pe langa televizoare sau in fata paginilor de ziar. Nimic nu a macinat mai flamand si mai cu pofta moara tipografiilor, decat marile grozavii despre gripa aviara, inundatii, substantele otravitoare din iaurt sau din faina, amenintarile teroriste sau cele iredentiste. Stirile care nu se refera la o catastrofa, de pilda iminentul faliment al sistemul spitalicesc sau deturnarea banilor de la programele nationale de sanatate, pot astepta pana cand situatia de