Creator a 40 de soiuri de trandafiri, cercetătorul este de trei ani vicepreşedintele Federaţiei Mondiale a Societăţilor de Roze. S-a născut acum 77 de ani în comuna Unirea din judeţul Alba, într-o familie de horticultori. Familia deţinea o mică pepinieră de pomi fructiferi şi trandafiri, unde, de mic copil, a învăţat să îndrăgească această meserie. „Noi eram o familie de horticultori. Tata, mama, bunicii, mătuşile, unchii, toţi erau implicaţi într-un fel în horticultură. Aşa că eu am urmat vocaţia familiei”, spune Ştefan Wagner.

A învăţat meserie de la bunicul său

Tatăl său a murit imediat după război, în 1946, forţându-l pe tânărul Wagner să abandoneze liceul. „M-am dus la lucru la pepiniera din Aiud, la practică”, îşi aduce aminte Ştefan Wagner.  Timp de doi ani, a fost ucenic sub conducerea bunicului său, care a fost grădinar-şef aici între 1908 şi 1948. „Bunicul a fost mentorul meu. Un austriac mărunt, de 1,58, dar foarte exigent şi care cunoştea toate secretele meseriei deşi nu avea pregătire superioară. Am învăţat foarte mult de la el şi niciodată n-am să fiu în stare să-i mulţumesc”, spune clujeanul.

Anii de facultate, dificili

După cei doi ani de practică la pepiniera din Aiud, s-a înscris la Şcoala Tehnică Horticolă din Odorheiul Secuiesc, pe care o absolvă ca premiant. În 1951 este admis la Facultatea de Horticultură din Bucureşti. „Era singura facultate de horticultură din ţară, iar agricultura nu mă interesa. La facultate a fost destul de greu, pentru că nu cunoşteam bine limba şi pe parcursul facultăţii am reuşit să învăţ bine limba română”, spune Ştefan Wagner, care cunoaşte limbile maghiară, germană, engleză şi la un nivel mediu, franceza.

După absolvire, în 1956, a ajuns la Staţiunea Pomicolă Cluj la chemarea directorului Rudolf Palocsay. „Aici am lucrat 41 de ani, până în 1997, când m-am pen