Numai ca editia din acest an s-a deosebit de cele anterioare.
S-a deosebit, in primul rand, prin decor. In ciuda tuturor eforturilor organizatorilor, banii au fost prea putini, asa incat evenimentul nu s-a mai desfasurat in sali de teatru elegante, ci intr-un spatiu restrans, adica in studioul 3 al TVR (co-organizator al Galei). Dar in cazul acesta, o "lipsa" a generat o calitate in plus a editiei din acest an, exprimata, in primul rand, prin decor (autoare: arh. Dana Morar). Simplu, de un gust desavarsit, parea un luciu de apa albastra, cu valuri mici, menita sa linisteasca emotia concurentilor, dar si a spectatorilor. Dupa cate am aflat, si valoarea in bani a premiilor a fost mai mica decat in alti ani, dar "amanuntul" acesta nu a contat! Bucuria premiantilor si a noastra, a celor ce i-am aplaudat, a fost parca mai mare ca de obicei. Toti stim ca Teatrul romanesc - una dintre marile averi ale spiritualitatii nationale - e in suferinta. Traieste vremuri grele. Sponsorii s-au cam retras si din zona Culturii. Si totusi! In fata Greului, in fata lipsei de sustinere oficiala a valorii, oamenii de teatru mi-au aparut parca mai uniti ca in alti ani. La data aparitiei acestor randuri, lista castigatorilor va fi de mult cunoscuta. Asa incat eu voi aminti aici doar cateva momente de varf ale serii.
Deschiderea s-a facut, ca de obicei, de catre Ion Caramitru, un Presedinte UNITER extrem de elegant, dar lipsit de papionul cu care ne obisnuise in astfel de prilejuri. Oare de ce? I-a urmat Margareta Paslaru, care, intr-un vesmant cernit, a cantat, cu tulburatoarea-i voce, un Bocet din batrani. Cantecul a insotit trista derulare de fotografii-portret ale unor actori si actrite ce ne-au parasit in anul trecut, gasindu-si linistea pe o scena mult mai vasta: cea a cerului instelat de deasupra noastra.
A urmat clasica prezentare, in ordinea importantei p
