În aprilie 1989, Ceauşescu a anunţat pedepsirea „organelor de stat“ care se împrumută de peste hotare.Nicolae Ceauşescu rupea astfel şi ultima punte care lega România de Occident, încercând să transforme ţara într-o insulă nord-coreeană situată în inima Europei. La sfârşitul lunii martie, România lichidase anticipat datoria externă. „Victoria” venea după un deceniu în care nivelul de trai al românilor se deteriorase până la limita pragului de supravieţuire.
Ceauşescu era atât de revoltat de dobânzile creditelor, încât le-a considerat mereu instrumente de exploatare. De aceea, imediat după rambursarea creditelor luate din Occident, Ceauşescu a legiferat interdicţia de a mai opera astfel de împrumuturi.
Pe 25 aprilie 1989, în Monitorul Oficial este publicată legea nr. 3 din 18 aprilie, prin care „se interzice organelor de stat, cooperatiste şi obşteşti, precum şi unităţilor bancare, să contracteze credite din străinătate”. Cu aceasta, România făcea încă un pas important înspre modelul nord-coreean, un sistem social şi economic închis care se consideră autosuficient.
Decuplarea de la progresul tehnologic
Theodor Stolojan, lider PDL, spune că Ceauşescu interzisese mai demult aceste credite, în aprilie 1989 fiind vorba numai despre o reconfirmare a hotărârii de a nu se mai lua niciun dolar din afară: „Ceauşescu le-a interzis prin 1982, 1983, când a luat şi decizia de a returna înainte de termen creditele existente”.
În 1982, România trecea printr-o situaţie disperată. Între 1970 şi 1978 se făcuse un efort imens de industrializare, care însemnase împrumuturi pentru achiziţionarea de tehnologie modernă. Mare parte din bani fusese folosită pentru construirea unor combinate petrochimice şi rafinării supradimensionate.
La sfârşitul acelui deceniu intervine însă criza petrolului, şi România, î
