Luna noastră de miere va trece repede, dacă nu cumva s-a şi terminat
Al 41-lea antrenor al echipei naţionale ne irită pe noi, băieţii duri, invidioşi pe talia sa bine scoasă în evidenţă de costumele impecabile, pe părul gelat şi pe succesul său la partea feminineă a presei. Ne enervează cercelul din ureche şi pedigree-ul său. Dacă nu era băiatul lui tata şi îl chema, să zicem, Răzvan Ionescu, ar fi ajuns, în cel mai bun caz, cel mai sexy ziarist român.
Noul selecţioner ne agasează pe noi, antrenorii, care am cîştigat campionate cu metode specifice. Ce a făcut Răzvan să merite postul? Mare lucru să te califici în sferturile Cupei UEFA după meciuri grele şi curate cu Hertha sau Stuttgart… Şi ne supără că e prea tînăr. Anghel Iordănescu era pe banca Stelei la finala Cupei Campionilor Europeni abia la 39 de ani. Şi cît are Răzvan? 40? Mă rog, consider că e prea tînăr.
În viaţă sîntem furaţi de nimicuri şi ne scapă lucrurile importante. Aşa şi cu Răzvan. Am vrea să-i fim alături pentru expertiza sa, dar ne opreşte cercelul din ureche. Contează mai puţin că a învăţat de la Mourinho, Capello sau Ranieri, important e că Mircea Lucescu i-a bătătorit drumul. Nu ne interesează că vrea să împace naţionala cu publicul din Ghencea cîtă vreme nu o să uităm că s-a declarat antistelist.
Noi, ziariştii intransigenţi, aşteptăm cu interes sadic reacţia lui Mutu la primul discurs din vestiar. Băgăm mîna în foc că Briliantul va zîmbi pe jumătate ironic, pe jumătate îngăduitor, aşa cum vom afla mai apoi de la sursele noastre demne de încredere.
Răzvan, ştiu că eşti tăbăcit după coşmarul traiului alături de George Copos ca să te mai sperie confruntarea cu corifeii naţionalei. Ştiu că în aceste zile te-am sufocat cu sfaturile. Ne credem importanţi pentru cariera ta şi pentru destinul naţionalei şi să te ferească Dumnezeu de ororile pe care le putem scrie dac
