Copie fidelă a Deltei Dunării, zona este atent supravegheată şi protejată, fiind inclusă în Parcul Natural Porţile de Fier. Dacă reuşeşti să vezi apusul de soare sau clarul de lună de la Baziaş, vâslind într-o barcă, iar apoi, a doua zi dimineaţa, să te trezeşti în fânul din podul vreunui sălaş din Munţii Vârşeţului, înseamnă că eşti cu adevărat în mirifica lume din zona Dunăre–Nera–Caraş.
Delta Nerei, locul unde râul Nera se varsă în Dunăre, este o copie în miniatură a Deltei Dunării, un rai al pescarilor şi al speciilor de păsări, al iubitorilor de natură. Foarte mulţi pescari vin în zonă, însă nu de puţine ori localnicii nu sunt atenţi şi poluează apa, rezultatul fiind moartea păsărilor, peştilor sau afectarea gravă a ecosistemului.
„Muzeu” de gunoaie
Delta a fost creată de fluviu după ce s-a construit barajul hidrocentralei de la Porţile de Fier. „După construirea barajului de la Porţile de Fier, lacul de acumulare din spatele acestuia a creat condiţii favorabile pentru ca, la confluenţa râului Nera cu Dunărea, să ia naştere delta Nerei, un ecosistem care este situat atât pe teritoriul României, cât şi pe teritoriul Serbiei”, a spus, cu mândrie, Corneliu Sturza-Popovici, preşedintele Grupului Ecologic de Colaborare (GEC) Nera, un ONG care se ocupă cu probleme de mediu.
În zonă sunt porţiuni pline cu gunoaie. Chiar la intrarea în deltă, de pe drumul Socol-Pojejena, te întâmpină o privelişte înfricoşătoare: sute de pet-uri plutesc în micuţul golf al Nerei. Nu e uşor să observi că „recolta” provine din ţările cu acces la Dunăre, vecine României, mai ales dacă citeşti etichetele sticlelor. De cele mai multe ori voluntarii GEC Nera, în special elevi de la şcolile din zonă, vin şi curăţă de gunoaie perimetrele respective.
Păsări şi peşti în pericol
Praful de la iazul minier Tăuşani