Seful disciplinelor Economie si Politici Agrare din ASE
Primavara ne saluta, din nou, cu cranguri inverzite, cu livezi inflorite si, de vreo 20 de ani, cu... pamanturi nemuncite. Dupa unii trei, dupa altii patru milioane de hectare arabile raman in fiecare an parloaga. Este adevarat, si in vestul Europei raman milioane de hectare necultivate, dar ele se inscriu in programul Politicii Agricole Comune, elaborat special pentru a evita supraproductia. Raman necultivate, dar sunt muncite, arate si grapate, sunt aduse la stadiul de "ogor negru". Pe cand la noi, pe uriasele suprafete parasite, nu trece lama plugului cu anii. Romania, candva "Granarul Europei", isi plange in palme neputinta de doua decenii a guvernelor sale, lipsa de viziune a clasei politice. E de ajuns sa intri intr-o piata, sa-ti arunci ochii pe tarabe, ca te si vezi un fel de... turist agro-vegetarian pe meridianele Europei. Situatia e la fel si la grau. Mancam deja paine din grau importat, chit ca productia anului trecut a fost cea mai mare din istorie. L-am invitat pe profesorul Gabriel Popescu, cercetator in domeniul economiei agrare si al politicilor agricole europene la Academia de Studii Economice din Bucuresti, sa ne vorbeasca despre politica agrara a Romaniei si despre soarta gospodariei taranesti in context european.
"Desi Romania este un stat cu o istorie a graului de invidiat, in fiecare an intra in asa-numita "criza a painii""
- Graul e frumos anul asta in Baragan, domnule profesor. La ce sa ne asteptam? Vom manca si in 2010 paine de import?
- Din punctul de vedere al economiei agrare, graul este produsul etalon pentru o agricultura. Daca nu ai grau, nu ai securitate alimentara; daca nu ai securitate alimentara, nu ai independenta, nu esti un stat liber. Paradoxal, desi Romania este un stat cu o istorie a graului de invidiat, in fiecare an din ulti
