"Nu-mi doresc decat iubire"
S-a impus in constiinta publicului romanesc cu melodia "Fata merge pe jos" si a devenit rapid si fara efort un reper solid in muzica romaneasca: basarabeanca Alexandrina Hristov. In urma cu aproape patru ani, a ingrosat si ea randurile tinerilor artisti de peste Prut, care au luat cu asalt topurile muzicale si scenele din Romania. Pe cand la Chisinau abia se stinsese "muzica" bocancilor si a batelor din dotarea fortelor de ordine ale lui Voronin, m-am intalnit cu Alexandrina Hristov, care ne-a vorbit despre primul sau album, "Om de lut", lansat de curand, dar si despre framantarile ei artistice, despre fericirile de a fi mama si femeie iubita. Despre noua ei viata aici, "acasa in Romania"
Pe bicicleta, cu pletele in vant
- Alexandrina, esti un artist complex: pictorita de mare expresivitate, muziciana rafinata, poeta inspirata. Nu-ti e greu sa tii penelul cu dreapta si cu stanga microfonul? Cum ai descoperit lumile acestea, ale muzicii si picturii?
- Le fac cu aceeasi usurinta pe amandoua, si muzica, si pictura. Cu ele m-am nascut, le-am mostenit de la parintii mei. Mama canta, avea o voce divina, si facea teatru in cadrul Casei de Cultura a Universitarilor. Era profesor universitar, doctor in limba franceza. Mama era genul de femeie puternica prin feminitatea sa. Era frumoasa si iubita, pentru ca stia sa daruiasca iubire celor din jur... Si ajungea la toata lumea iubirea ei... Iar tata a fost cel care a avut grija ca noi, eu si fratele meu mai mare, sa nu ducem lipsa de culori, albume de desen, plastilina, creioane colorate. Tata e pictor.
- Care sunt primele tale amintiri din copilarie, legate de ceea ce ai devenit mai tarziu?
- Aveam trei sau cinci ani. Incaltam pantofii rosii ai mamei. Un pantof era de doua ori mai mare decat ambele talpi ale picioarelor mele. Ii imbra
