Un maramureşean rănit în Revoluţia din 1989 îşi caută dreptatea de 20 de ani
Ioan Hrior din satul Cărbunar, judeţul Maramureş, era militar în termen la Unitatea Militară 530 din Bucureşti, unde l-au prins evenimentele din decembrie 1989. „Am fost trimişi la Palatul Primăverii să-l apărăm şi acolo am fost împuşcat în mâna stângă”, povesteşte Ioan Hrior. A stat cu glonţul în mână timp de trei zile şi abia apoi a fost internat la Spitalul Clinic de Urgenţă Floreasca din capitală pentru operaţie. „Era o nebunie atunci, nimeni nu ştia ce se petrece şi cu ce aveam de-a face. Pe moment nici n-am simţit durearea, n-am realizat că am fost împuşcat”, spune bărbatul.
A început demersurile în 1990
De la evenimentele de atunci au trecut aproape 20 de ani, dar maramureşeanul nu beneficiază de niciun drept conferit de Legile revoluţionarilor în vigoare din România. „În ianuarie 1990 mi-am depus dosarul la Unitatea Militară unde eram încorporat încă, să primesc şi eu certificat de revoluţionar”, explică victima. Timp de un an a făcut mai multe drumuri de Bucureşti, dar la ultimul dintre ele i s-a spus că dosarul lui nu mai există. „N-am avut de ales pentru că n-am fost destul de inspirat să fac nişte copii după original”, se plânge bărbatul. S-a întors acasă cu promisiunea celor de la unitatea militară că îi vor da ei de ştire dacă apare dosarul rărtăcit.
După cinci ani, a fost chemat la procuratura din Baia Mare să dea declaraţii ca parte vătămată în cazul dosarului de revoluţionar şi a fost expertizat de un medic legist din Baia Mare. „Atât mi-au spus, alte explicaţii n-am primit”, îşi aminteşte Ioan Hrior.
Pauză până în 2008
Anul trecut în luna iunie, Ioan Hrior a primit acasă o citaţie de la de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din Bucureşti unde a trebuit să se prezinte pentru acelaşi dosar. În mod miraculos,
