Instructorul de călărie spune că în echitaţie satisfacţia şi sentimentul de libertate sunt trăite permanent în matca unei băi de adrenalină. Profil

Născut - 2 mai 1948

Educaţie - Inginer, absolvent al facultăţii de Mecanică,  Cluj Napoca

Experienţă - Inginer,  om de afaceri, instructor de echitaţie

Familie - Căsătorit, doi copii

Iobb este de părere că nu merită onoarea de a fi în atenţia presei, pentru că nu este o persoană cu talente deosebite. Cum s-ar putea numi însă un om care, la 57 de ani, s-a urcat prima oară pe un cal, iar la 61 devine instructor de echitaţie ?  Unicat, pasionat ? Ultima etichetă pare a fi cea bună. Pentru că Iosif Iobb a iubit întotdeauna caii.

„Am admirat de copil eleganţa tandemului cal-călăreţ. Am citit zeci de cărţi despre cai şi concursuri de echitaţie. La 57 de ani,  un om deosebit  m-a încurajat să încalec prima oară un cal de rasă. Din această primă experienţă am rămas cu amintirea unei temeri continue născute din  poziţia încălecat, care la acea dată mi s-a părut extrem de incomodă şi instabilă”, şi-a amintit Iobb.

Ghid de comunicare

După patru ani de antrenament asiduu, acesta a ajuns să stăpânească aproape de perfecţiune arta călăritului.

 „Este o experienţă unică. Cei care vor să înveţe să călărească trebuie să privească calul ca pe un partener cu personalitate. Nu te urci nervos pe cal, nu îl bruschezi şi eşti atent  la semnalele pe care animalul le transmite. Altfel, animalul «te execută».  Am fost aruncat din şa de mai multe ori. Niciodată din vina calului. În majoritatea cazurilor, o practică greşită a călăreţului face ca animalul să reacţioneze imprevizibil. Calul este un animal foarte sperios. O simplă hârtie ridicată de vânt în faţa lui, sau un furtun de udat grădina îl pot nelinişti.  Prin mişcările capului, prin fornăit