Doua sute de ani, oraselul transilvanean de la poalele Muntilor Fagaras s-a aflat sub stapanirea unor principese occidentale

Intr-o dimineata de primavara mi-a ajuns la ureche o stire surprinzatoare: inainte ca Mihai Viteazul sa transforme Cetatea Fagarasului in domiciliu pentru familia sa, ea fusese locuita si condusa vreme de secole doar de catre femei. Printese de obarsii occidentale adusesera fastul si stralucirea la poalele Muntilor Fagaras. Convinsa ca povestile cu domnite sunt totdeauna frumoase si fericite, m-am hotarat sa verific informatia pe teren. Ce-am aflat e aproape o lectie de viata: nu tot ce straluceste e facut din aur curat.

* * *

E o dimineata rece cu ceata si umezeala haina. Primavara vine greu in Fagaras. O opreste umbra muntilor albiti inca de omat. Prin alte parti, florile copacilor s-au scuturat deja, iar aici, mugurii se pregatesc abia sa plesneasca. Din mersul masinii apuc sa vad pe-o creanga, nemiscat, un soim. Ca un paznic fidel al frigului, pare ca asteapta sa treaca ploaia ce se cerne marunt si fara incetare. Poate si din cauza cerului sumbru, Cetatea Fagarasului nu pare deloc prietenoasa. Si, odata trecuta de poarta arcuita, ma simt, brusc, stinghera. Pustie, fara nici un pom, cu o spanzuratoare ridicata intr-un colt, inconjurata de ziduri reci, curtea Cetatii de azi nu ma ajuta cu nimic sa ma apropii de lumea domnitelor care au trait aici. Si totusi, de aici trebuie sa incep. Povestea Principeselor de Fagaras incepe in cetatea aceasta, care a fost mai intai de lut, apoi de lemn si la urma de piatra. Fiecare domnita trebuie sa fi lasat cate ceva in urma ei: o stema, o pecete, acte si diplome de proprietate, o mobila, un portret. Dar ca sa gasesc urma semnelor, trebuie sa ma intorc la cronici...

Anna cu rochie inflorata

Anna Nadasdy a fost prima dintre Principesele Fagarasului. Barbatu