Exista parca o avalansa de nenorociri in ultimul timp care s-a abatut peste capetele noastre tot mai plecate si incarcate de pesimism.
Criza financiara cu consecinte tot mai palpabile, tavalugul arestarilor care a cuprins pana si intangibilii de pana acum, deruta tot mai accentuata a intregii clase politice - peste toate acestea tronand spectrul tot mai sumbru al zilei de maine.
Imaginea realizata de aceste crize si probleme ale societatii nu este, sa recunoastem, linistitoare. Fiecare dintre noi ajunge sa resimta la un moment dat cel putin una dintre crizele societatii contemporane.
Ori prea multa coruptie, ori lipsa autoritatii, ori saracia tot mai accentuata - toate acestea nu fac decat sa ne deprime si sa ne intristeze din ce in ce mai mult.
Intre toate relele pomenite mai sus, stirea de zilele trecute cu vanzarea copiilor si a nou nascutilor de catre proprii parinti pentru cateva mii de euro a pus bomboana pe coliva nenorocirilor aduse de democratia de dupa 1989.
Nostalgiile trecutului
Acesta a fost momentul perfect pentru ca detractorii democratiei post-decembriste sa iasa din nou la lumina si sa critice cu furie prezentul, elogiind in schimb cu nostalgie trecutul comunist pentru linistea pe care sistemul totalitar a oferit-o copiilor si copilariei noastre.
Subiectul descoperirii unor valori "ascunse" in perioada comunista, care "valori" ar fi produs astfel si unele efecte benefice in plin regim totalitar, nu este nou si nici pentru prima oara enuntat public.
Ne-am obisnuit pana de curand ca persoanele mai in varsta sa aiba, cel mai adesea, o anumita inclinatie in a lua apararea (partial sau in totalitate) fostului regim comunist.
Au existat desigur si exceptiile din randul persoanelor publice: Adrian Paunescu, Corneliu Vadim Tudor si alti cativa "monstri
